Conținutul acestei pagini a fost arhivat și este posibil să nu mai fie de actualitate.

 Wiener Konzerthaus, oameni care beau șampanie în fața unui bust de Beethoven
© WienTourismus/Peter Rigaud

Happy Birthday, Ludwig!

Ce este de fapt, Ziua B? A pornit de la faptul că noi nu ştim când să-l sărbătorim pe Beethoven şi nu cunoaştem nici ziua sa de naştere. Atestat prin documente este doar faptul că în Bonn, pe 17 decembrie, a fost botezat un copil cu numele Ludwig van Beethoven (n-a avut mai multe prenume, spre deosebire de colegul său în ale muzicii clasice Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart). Deoarece pe atunci nou născuţii primeau sacramentul botezului cât mai repede posibil (mortalitatea infantilă era mare, iar binecuvântarea bisericească era prioritatea numărul 1), zilele luate în considerare pentru naşterea compozitorului sunt 16 şi 17 decembrie.

Să menţionăm câteva fapte amuzante. Fără pisici.

Un mizantrop?

Istoria nu-i tratează întotdeauna cu delicateţe pe eroii săi, iar în cazul lui Beethoven, îl prezintă ca fiind mizantrop. Era caustic, vocal, nestăpânit, nervos, nerăbdător, tăios şi nu uşor de suportat de semenii săi. Cum ar spune vienezii, era un morocănos. Portretele, multe dintre ele realizate după moartea sa şi deci rod al imaginaţiei, îi arată un chip cu riduri adânci, o privire aprigă şi un păr răvăşit. Aşa apare şi Gary Oldman în fastuosul film biografic „Ludwig van B. – Nemuritoarea iubire”, din 1994.
Probabil că aceste trăsături nu sunt tocmai neadevărate, ci doar exagerate. Surse veritabile sunt caietele de conversaţii ale lui Beethoven (... care există datorită surzeniei de care suferea ...), scrisorile (cum ar fi „Către nemuritoarea mea iubire” sau aproape suicidarul „Testament din Heiligenstadt”) şi însemnările contemporanilor săi. Unii fabulau încă de pe atunci, cum ar fi Anton Schindler, mai întâi secretar şi ulterior, autointitulat biograf al compozitorului. Acesta şi-a zugrăvit idolul aşa cum şi l-a dorit. Celor care caută cel mai recent studiu despre Beethoven (sau un suport solid pentru lampa de pe noptieră), le recomandăm lucrarea lui Jan Caeyers „Beethoven. Revoluţionarul singuratic”, carte care poate să fie purtată în suflet, dar şi într-o geantă trainică.

Impulsiv: da

Cine aruncă o privire pe notele autografe ale lui Beethoven constată că niciun om şovăitor şi introvertit nu scrie astfel. Să luăm cazul simfoniei Eroica, lucrare care i-a fost dedicată lui Napoleon. La început, Beethoven aproape că-l adora pe acest egolatru carismatic. Şi i-a dedicat chiar a treia sa simfonie, Eroica. Dar în 1804, Napoleon s-a încoronat împărat devenind – după cum zice Beethoven – un tiran. Şi dusă i-a fost admiraţia. Atunci maestrul şi-a ridicat mâna cu mânie şi a şters dedicaţia din pagina cu titlu cu atâta fermitate încât a lăsat o gaură în acel loc de pe hârtie. În schimb, destinatar al dedicaţiei a devenit principele Franz Joseph von Lobkowitz, în al cărui castel vienez (astăzi Muzeul Teatrului) a avut loc premiera simfoniei.

Ouă şi apă

Alte gesturi impulsive de-ale sale transmise posterităţii sunt aruncatul ouălor şi vărsarea ciubărului. Mai întâi: menajera lui Beethoven, de la locuinţa sa din Probusgasse (azi: Muzeul Beethoven), trebuia să-i suporte multe unui ins atât de sever. El mirosea în special ouăle înainte de a fi gătite, să vadă dacă sunt proaspete, iar când era furios, mai zbura câte un ou către servitorul său, să sperăm, agil. Ludwig ar fi fost şi destul de pedant: trebuia ca boabele pentru cafeaua sa să fie exact 60. Aşa că erau renumărate.

Despre vărsarea ciubărului: Beethoven n-a fost chiar vecinul pe care ţi l-ai fi dorit – în viaţa sa, şi-a schimbat locuinţa de vreo 60 de ori, spre bucuria celor care scăpau astfel de el. Un motiv era că locatarul de dedesubt se putea aştepta oricând să-i picure apă din tavan. Legenda spune că maestrul, încins de activitatea componistică, se răcorea  turnându-şi pe el fără să stea pe gânduri, un ciubăr cu apă. Poate că îl ajuta …

În orice caz, vorbim de un geniu. Noroc!

Dar ca întotdeauna, şi omul Beethoven înseamnă cu adevărat ceea ce a lăsat în urmă, adică muzica revoluţionară, genială, inspiraţională, actuală chiar şi în ziua de azi. Este un motiv pentru noi să-i sărbătorim ziua de naştere. Sus paharul şi să tăiem tortul, chiar şi în vremuri de pandemie.

Iubitorului de vin Beethoven i-a plăcut să cinstească câte un pahar. Din păcate, la acea vreme, pentru a fi păstrat, vinul se amesteca cu plumb. Nu era o idee bună. Dată fiind cantitatea de vin cu care-şi făcea plăcerea, o otrăvire insidioasă cu plumb ar fi contribuit astfel la moartea sa. Dirijorul Ignaz Seyfried, prieten al lui Beethoven şi martor ocular, confirmă existenţa haosului şi a alcoolului:

„În casa sa, era o adevărată dezordine … cărţile şi partiturile erau împrăştiate în toate colţurile – într-o parte, resturile unei gustări reci, în alta, sticle închise sau pe jumătate golite…”

Jos pălăria!

Să ne scoatem pălăria în faţa creaţiei sale. - Asta spun şi superstarurile din ziua de azi. Pe zece dintre ele le-am intervievat cu privire la Beethoven:

  1. Billy Joel s-a inspirat din „Patetica” atunci când a compus cântecul „This Night”.
  2. Rebekka Bakken compară piesele lui Beethoven cu cântece pop.
  3. Steaua operei, Valentina Naforniţa a fost puternic impresionată de singura operă a lui Beethoven, Fidelio, în care a avut un rol aici, la Opera de Stat din Viena.
  4. Iar tenorul Juan Diego Flórez ne dă un pont: când interpretăm piesa „Adelaide” a lui Beethoven, trebuie să respirăm adânc dacă nu vrem să ne găsim astfel sfârşitul.
  5. Pianista Yuja Wang subliniază simbolul rezistenţei geniului în faţa regulilor şi a convenţiilor. Trăiască revoluţionarii!
  6. Violonistul Joshua Bell admite că un concert la vioară compus de Beethoven a fost una dintre marile sale înfrângeri.
  7. Colegul său, Julian Rachlin, simte o „energie Beethoven” specială în Viena.
  8. Muzicianul poliinstrumentist Aleksey Igudesman descrie muzica lui Beethoven drept divină şi totodată sarcastică, nebunească, sfidătoare şi încărcată de amărăciune.
  9. Compozitorul hollywoodian, Hans Zimmer este fascinat de începutul celei de-a cincea simfonii, de acele câteva note - „Da da da daaa”. (ei, le-aţi recunoscut?)
  10. Producătorul muzical Walter Werzowa simte în muzica lui Beethoven, tobele mânioase ale sufletului acestuia. Bum, bum, în staccato. 

Toate cele zece interviuri sunt în format video şi cu sunetul original la musik2020.wien.info

Mai multe informaţii despre Beethoven la www.wien.info/beethoven

Teilen, bewerten und Feedback
Evaluați articolul
Recomandați articolul

Rubricile marcate cu * sunt obligatorii.
Datele introduse și adresele de e-mail nu sunt memorate sau folosite în alte scopuri.

De la
către
Feedback către redacţia wien.info

Rubricile marcate cu * sunt obligatorii.

Formulă de adresare *